Da, pot! Sa nu va inchipuiti totusi ca nu am avut acces la Internet o luna sau ceva, nu, e vorba de un week-end, dar pentru mine e totusi o proba de foc.
Am trisat putin cu telefonul, doar pentru poza zilei si atat; fara facebook, bloguri si alte activitati online. Am putut sa-mi savurez cafeaua uitandu-ma in gol, sa ma joc pe telefon pana mi-au amortit degetele (asta nu-i chiar de lauda) sa-mi petrec seara cu ai mei, la un pahar de vin si o conversatie, sa-mi fac planuri de viitor si sa citesc romane cu Bucurestiul interbelic.
Dar azi cand cand am introdus cablul de internet in laptop, s-a spulberat totul. M-am trezit in 2013, intr-o lume in care nu reusesc sa ma integrez, in care barbatii sunt mai femei decat femeile, in care acestea au uitat ce inseamna rafinament si delicatete, in care copiii de 6 ani nu stiu ce e aia o buba in genunchi facuta la joaca sau o carte de povesti, in care toata lumea e artista.
Cred ca ar fi trebuit sa ma nasc undeva in jurul lui 1910 in New York.
