Da, eu m-am tuns. Nu sunt genul de persoană care are parul lins dar şi l-ar dori creţ, sunt genul de persoană care dacă are parul scurt îl vrea lung şi invers. Ceea ce e mult mai epuizant.
Acum 2 ani, părul meu atingea apogeul, era lung, sănătos şi frumos şi vopsit ombre. Era magnific şi nici nu încerc să fiu modestă, că aşa era şi gata. Cosânzeana se plictisese însă în acea perioadă de părul lung şi a decis să-l scurteze , ajungând la tot felul de lungimi nedefinite. Pe scurt, nu era nicicum. Şi timp de 2 ani aşa a rămas, oscilând între un pic mai lung şi un pic mai scurt.
Până acum 3 săptămâni când am revenit la părul scurt, adică deasupra umerilor. Iată cele 5 motive care mă conving acum că am facut cea mai bună alegere:
- Părul meu e acum mult mai sănătos. Vârfurile tocite sunt duse şi tot părul se bucură ca a scăpat de ele, e muuuult mai revigorat si mai lucios.
- Pot scoate de la păstrare cerceii lungi, mari, rotunzi, ciudaţi pe care îi deţin. Mi se pare că cerceii opulenţi se potrivesc cel mai bine părului scurt.
- Îmi pot schimba culoarea de păr fără prea mari bătăi de cap. Eu nu mă duc NICIODATĂ să mă vopsesc la salon ( de tuns, mă tund în cele mai dubioase frizerii de cartier, It's my thing, let it go). Astfel, mă pot vopsi mult mai uşor acasă.
- În sfârşit, look-ul meu de bibliotecaro-şoricică de bibliotecă e complet! Dacă vă întrebaţi cum e acest stil, vă spun: cuminte- camaşă, pulover, pantaloni clasici, pantofi masculini.
- Arăt mai tânără. Şi pentru o proaspăt aniversată de 26 de ani, vă spun eu, ajută!