Ieri, în timpul unei plimbări la pas grăbit (adică aproape fugeam) am trecut pe lângă o clădire în construcție. Cu schele. Și cu muncitori pe schele, desigur. Care după cum vă așteptați, au început să fluiere, cu destul de multă convingere. Nu m-am întors ci mi-am continuat drumul în timp ce mă gândeam, ei ca să vezi, că încep și bărbații aștia să aibă gusturi mai variate. Cine s-ar fi gândit că 3 (de unde știu că erau 3 dacă nu m-am uitat? nu știu, am scris așa random) constructori o să aprecieze o haină oversized, pantaloni non strâmți și pantofi monk strap. Cine s-ar fi gândit? Vezi ce miracole se întâmplă zi de zi, măi Roxana, (și tu te plângeai că e nașpa rău orașu' ăsta al tău natal), trebuie numai să ai ochi să le vezi. În timp ce reflectam asta, mi-am ridicat privirea de la pantofii monk strap care în sfârșit primeau atenția cuvenită de la persoanele de sex masculin și am zărit două fete venind agale din sens opus, cu părul despletit și pantaloni strâmți, tocuri și jachete scurte strânse în talie. Ahaa...deci da. Na bine.